Unele locuri nu au nimic din ceea ce s-ar defini prin perfecțiune sau spectaculos, ci printr-o combinație ciudată de contraste și autenticitate. Așa simt eu Macedonia de Nord. O țară despre care se vorbește prea puțin și care tocmai din acest motiv reușește să surprindă atât de mult. Ajungi să o vizitezi accidental, de multe ori fără așteptări și apoi continui să o pui pe harta destinațiilor tale de fiecare vară.
Nu este sub nicio formă o țară construită exclusiv pentru turiști. Din contră. Uneori pare ușor dezordonată, alteori neașteptat de modernă, iar apoi, la câțiva kilometri distanță, incredibil de liniștită și aproape suspendată în timp. Dar tocmai amestecul acesta îi dă farmec.
Prima întâlnire este aproape întotdeauna cu Skopje, un oraș care cu siguranță surprinde pe oricine ajunge acolo pentru prima dată. Ai impresia că vezi mai multe orașe suprapuse într-unul singur. Clădiri monumentale, statui uriașe, poduri elegante peste râul Vardar, zone moderne și, dintr-odată, vechiul bazar otoman unde atmosfera se schimbă complet, transpunându-te instant într-un îndepărtat secol XV.
Partea cea mai frumoasă din Skopje mi se pare tocmai această alternanță halucinantă la prima vedere. Dimineața poți bea o adevărată cafea turcească într-o zonă aproape occidentală, iar câteva minute mai târziu ajungi în „Old Bazaar”, printre mici magazine, moschei, hanuri vechi și străduțe care păstrează încă aerul Balcanilor de altădată. Deasupra orașului, Fortăreața Kale privește liniștit spre oraș, iar seara luminile fac întregul centru să pară aproape cinematografic. Nu voi uita niciodată senzația pe care am trăit-o prima dată plimbându-mă printre statuile uriașe care apar aproape la fiecare pas, într-un amestec surprinzător de grandios, kitsch balcanic și nevoie sinceră de identitate. Cai ridicați pe socluri enorme, personaje istorice, poduri decorate excesiv, coloane și monumente care încearcă parcă să transforme orașul într-o scenă monumentală în aer liber. La început te surprind, apoi aproape că te amuză, iar după câteva ore începi să înțelegi că tocmai această exagerare face parte din farmecul ciudat și memorabil al Skopje-ului.
Dar cred că adevărata frumusețe a Macedoniei de Nord începe în momentul în care pleci spre Ohrid.
Drumul spre Ohrid schimbă complet planurile călătoriei. Totul devine mai calm, mai luminos, mai așezat. Iar când lacul apare pentru prima dată în fața ta, înțelegi imediat de ce atât de mulți oameni se întorc acolo.
Ohrid nu este doar frumos. Este liniștitor într-un mod greu de explicat până nu ajungi acolo. Nu întâmplător a fost numit adesea „Ierusalimul Europei”, datorită vechii tradiții care spune că orașul avea odinioară 365 de biserici și mănăstiri — câte una pentru fiecare zi a anului. Și chiar dacă astăzi nu le mai vezi pe toate, sentimentul de așezare spirituală a locului a rezistat peste timp. Mergi pe promenada de lângă lac, urci încet printre străduțele vechi și, aproape fără să îți dai seama, descoperi mici biserici ascunse între case de piatră, clopote care se aud discret și colțuri de liniște care fac orașul să pară mai degrabă un loc de refugiu decât o destinație turistică.
Merită văzută cu siguranță Biserica Sfântului Ioan Kaneo, poate una dintre cele mai fotografiate biserici din Balcani, așezată spectaculos deasupra lacului. Continuă-ți ascensiune spre culmea dealului, unde se află și Mănăstirea Sfântul Pantelimon, unul dintre cele mai importante locuri spirituale și culturale ale lumii slave. Aici a funcționat celebra Academie slavă întemeiată de Sfântul Clement de Ohrida, considerată de mulți una dintre primele universități slave din Europa. În locul acesta s-au copiat manuscrise, s-a dezvoltat cultura creștină slavă și s-au pus bazele răspândirii alfabetului chirilic, pornind de la moștenirea lăsată de Sfinții Chiril și Metodie. Iar numele lui Sfântul Naum apare pretutindeni în istoria locului, alături de cel al Sfântului Clement, ca parte din generația care a transformat Ohridul într-un centru spiritual și cultural fundamental pentru întreaga lume slavă și ortodoxă.
Iar dacă există un loc care completează perfect experiența aceasta, acela este Mănăstirea Sfântul Naum, aflată aproape de granița cu Albania. Drumul până acolo urmărește lacul și este, sincer, unul dintre cele mai frumoase trasee din regiune.
La Sfântul Naum nu te bucuri doar mănăstire, de liniștea aparte a acestui loc, ci și de natură, de izvoarele incredibil de limpezi care îți inspiră senzația aceea că ai ajuns la capătul lumii. Bărcile mici care intră silențios printre izvoare, păunii care se plimbă liberi prin curtea mănăstirii și munții care se reflectă în apă creează un peisaj aproape ireal de calm.
Ce îmi place mult la Macedonia de Nord este că nu încearcă să fie altceva decât este. Nu are luxul ostentativ al altor destinații și nici pretenția marilor orașe turistice. În schimb, are oameni calzi, mâncare bună, prețuri încă accesibile și locuri care îți dau impresia că ai descoperit ceva încă autentic.
De aceea, o astfel de călătorie rămâne atât de ușor în suflet. Pentru că pleci de acolo nu doar cu fotografii frumoase, ci și cu sentimentul acela rar că, pentru câteva zile, sufletul tău s-a hrănit din plin iar bateriile inimii sunt și ele încărcate.
De acum, din nou la rutina noastră zilnică…
