Unele regiuni sunt vizitate grăbindu-te să bifezi cât mai multe obiective însă altele te invită, pur și simplu, la plimbări alene printre străduțe uitate de timp. Pentru mine, Bari are efectul acesta, aproape taumaturg. Nu mă apasă aerul ostentativ al destinațiilor care încearcă să impresioneze la fiecare colț de stradă, în schimb are ceva autentic, cald și foarte sudic, care te face să te simți bine aproape imediat.
Aici, viața vibrează pe stradă, într-o naturalețe și o așezare firească. În bătrânul oraș, femeile fac paste în fața caselor, rufele sunt întinse între balcoane, iar oamenii vorbesc tare, gesticulează și își beau cafeaua în tihnă. Totul pare puțin dezordonat dar nespus de viu.
Cred că Bari este una dintre cele mai bune variante pentru un city break mai lung în Puglia tocmai pentru că poate deveni foarte ușor o bază perfectă pentru explorarea regiunii. Ai aeroport aproape, conexiuni bune cu trenul și distanțe rezonabile către unele dintre cele mai frumoase locuri din sudul Italiei. Iar după fiecare zi de plimbare, te întorci seara într-un oraș care nu te obosește și nu devine artificial.
Prima zi aș păstra-o aproape integral pentru Bari. Pentru plimbări fără țintă precisă prin Bari Vecchia, unde străduțele înguste par construite special pentru a te pierde puțin. Merită văzută Bazilica Sfântul Nicolae, unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din sudul Italiei, dar și promenada lungă de la mare, unde orașul capătă spre seară o lumină superbă. Bari este locul în care stai la o terasă modestă, mănânci o focaccia caldă și privești oamenii.
A doua zi cred că ar trebui dedicată bijuteriei numită Polignano a Mare, unul dintre acele locuri care par aproape ireale la prima vedere. Orașul este construit spectaculos pe stânci albe, deasupra unei mări incredibil de albastre. Acolo nu este nevoie de un program complicat. Pur și simplu mergi pe străduțele mici, privești balcoanele suspendate deasupra apei și te oprești din când în când pentru gelato sau cafea. Celebră este plaja mică dintre stânci, Lama Monachile, dar printre cele mai frumoase momente sunt cu siguranță și cele în care zărești discret marea dintr-un colț de stradă veche din cetatea Venețiană care străjuiește sus pe stânci.
A treia zi aș rezerva-o pentru Matera, chiar dacă administrativ nu mai este în Puglia ci în Basilicata. Este unul dintre cele mai impresionante locuri pe care le-am văzut vreodată în Italia. Orașul pare sculptat direct în piatră. Casele, bisericile și străduțele vechi din zona Sassi creează senzația că te afli într-un decor biblic sau într-un alt timp. Nu întâmplător aici s-au filmat atât de multe producții istorice. Matera nu este neapărat un loc „frumos” în sens clasic. Este mai degrabă profund, impresionant și foarte greu de uitat. Spre seară, când luminile încep să se aprindă în piatră, orașul devine aproape ireal.
Iar dacă există un loc care definește imaginea aceea de poveste a regiunii Puglia, acela este cu siguranță Alberobello. Da, este turistic. Da, probabil veți vedea multe fotografii înainte să ajungeți acolo. Și totuși, nimic nu seamănă cu momentul în care intri pentru prima dată printre trulli — acele căsuțe albe cu acoperiș conic care au făcut celebră regiunea. Chiar dacă sunt mulți turiști, locul reușește să își păstreze farmecul. Dacă ai răbdare să ieși puțin din zona cea mai aglomerată, găsești străduțe liniștite, colțuri foarte fotogenice și o atmosferă aproape de sat mediteranean.
Ce îmi place mult la o astfel de călătorie este că nu mergi acolo cu gândul obsesiv de „a vedea tot” în timp record. Distanțele sunt relativ mici, trenurile sunt ușor de folosit, iar fiecare zi are povestea sa proprie. Bari este viu și autentic, Polignano a Mare este luminos și elegant, Matera este profundă și copleșitoare iar Alberobello este jucăuș și cinematografic.
Împreună construiesc genul acela de city-break din care nu te întorci obosit, ci pătruns cu adevărat de celebrul DOLCE FAR NIENTE.
Să ne fie cu bucurie!
